https://www.epi.org/publication/understanding-the-historic-divergence-between-productivity-and-a-typical-workers-pay-why-it-matters-and-why-its-real/
Din 1948 pana in 1973 , prin exportarea programului New Deal in Europa , Planul Marshall ,au existat beneficii generale in societate si alaturi de programe sociale cel mai important lucru a fost ca veniturile din salarii au crescut pe masura productivitatii muncii . Reducerea diferentelor sociale insa favorizeaza mereu pe cel flamand si nu aduce nimic nou in stomacul celui bogat care in schimb este deranjat ca exista o cantitate din ce in ce mai mica de saraci necesitati dispusi sa accepte un control. Asta inseamna o schimbare structurala importanta si in conceptia lor o rasturnare de sistem care amintea de previziunile lui Marx.
Dupa 1973 oamenilor li s-a spus "gata nu mai merge cu cresterea salariilor in ritmul productivitatii si nici programe sociale, insa venim cu o veste excelenta ,aveti acees la credite usoare. Oricum banii (FIAT dupa caderea acordului de la Bretton Woods) nu mai sunt ancorati la aur asa ca noi, Puterea putem imprima si prin banci acesti bani pot sa ajunga usor la voi iar voi sa ii returnati prin ce primiti din munca ". Avantajul muncitorului cand avea nevoie sa cumpere bunuri sau servicii consta in faptul ca putea sa vorbesca cu bancherul care-i spunea: "
dupa veniturile tale , din economii vei putea obtine acest bun in 3 ani dar eu te ajut si fac
o magie pentru tine. Il vei avea acum daca imi cedezi mie o parte din Perspectiva ta prin care eu voi recupera acesta suma din veniturile din munca ta pe urmatorii 3 ani si in plus un interes, o dobanda pentru "magia" ,imprumutul, pe care ti-l acord si care te va face fericit
".
Asta au facut-o pentru a mentine piata pentru marile companii ,in niciun caz gandindu-se la muncitor. De aici s-a consolidat si imaginea de Promisiune pe care o auzim si astazi cand este vorba despre bani.
Pe termen lung atat stagnarea veniturilor din salarii , retragerea de servicii sociale (privatizarea educatiei si sanatatii) dar si inflatia asupra produselor de uz curent (mai ales cea nedeclarata pentru a nu da prilej actualizarilor salariale) au dus la o scadere reala a puterii de cumparare a clasei de mijloc, situatie care a generat
incepand cu 2008 o serie de crize de consum.
Clasa inalta din tarile din vest a incercat sa compenseze consumul propriilor cetateni cu credite dar acest proces atinge un final pe care economistii l-au luat in serios doar in Criza din 2008 cand si-au dat seama ca aceste credite nu mai pot fi rambursate. O alta cale a fost accesul la noi piete iar
discutiile intre UE si China se refera si la aspectul asta
https://evz.ro/ue-exasperata-de-china-summit-ul-ultimei-sanse.html
. Voi reveni la asta cu alte note.
Poate va intrebati ce s-a intamplat cu profitul inregistrat din diferenta de productivitate si stagnarea de salarii asa cum rezulta din graficul de sus? Problema este ca nu a fost reinvestit in economia reala - unde ar fi dus la o nedorita bunastare generala- ci in economia financiara. Marele Capital a considerat ca este mai rentabil sa investeasca si sa atraga investitii in ridicarea actiunilor detinute de 9-10% din populatie (ex SUA) decat sa il reinvesteasca in economia reala, in Capitalul Industrial. Cum spunea Yanis Faroufakis -fost ministru de finante grec- in zilele noastre(2020) Occidentul a atins un maxim istoric al acumularilor de capital si un minim al investitiilor in economia reala. Asta inseamna ca aceste acumulari si-au gasit un "Club" ,un loc unde sa "creasca "
bogatia celor deja bogati fara ca societatea sa beneficieze in ansamblu . Acest proces de crestere a valorilor in actiuni este in permanenta consolidat prin generoase contributii guvernamentale chiar in momentul unor cu prabusiri istorice de PIB ca cele la care asistam in aceste zile.