Privind la schimbarile economice generale si pesimismul care se contureaza dupa criza Covid mi-am adus aminte de un scurt articol publicat de unul dintre cei mai importanti economisti ai secolului XX John Maynard Keynes
. Articolul , "Posibilitatile Economice ale Nepotilor Nostri" scrisa in 1930 cam 7 pagini http://gesd.free.fr/keynietos.pdf , incepe cu o imagine similara a celei pe care o avem astazi in fata.
Idea principala din expunerea lui Keynes este ca intr-un ritm al cresterii productivitatii muncii de 1%, in cel mult o suta de ani (2030) oamenii isi vor putea permite o viata decenta ,o satisfacere deplina a necesitatilor absolute ,muncind doar 3 ore/zi sau 15 ore pe saptamana.
Pentru a ne face sa intelegem ce semnifica un "nivel de viata decent" Keynes clasifica necesitatile umane in doua clase:
1-
necesitati absolute , cele comune tuturor care sunt
limitate ,putem spune la consumul individual si
2-
necesitati relative ,cele care dau senzatia de superioritate si care se dovedesc
nelimitate.
Aceasta clasificare poate sta la baza criteriului prin care resursele ce satisfac necesitatile absolute pot fi privatizate sau nu , si ma refer la apa ,energie in general orice resursa de care depinde existenta tuturor. Oare trebuie sa ajunga sub controlul unor grupuri daca ele reprezinta o necesitate pentru toti? Ciudata abordarea prin care vor sa ne convinga ca ceea ce este al tuturor este de fapt este al nimanui...
In realitate problema permanenta a rasei umane nu este doar de natura economica. Ce vom face cand vom ajunge la posibilitatea de a asigura o bunastare generala muncind, asa cum spuneam doar 15 ore pe zi? Vom atinge oare fericirea cand in realitate de mii de ani am fost antrenati in primul rand sa luptam decat sa ne bucuram de viata? Este nevoie si de o modificare a constiintei? "Cand acumularea bogatiilor va inceta sa mai reprezinte o mare importanta sociala , vor aparea mari schimbari in codul moral. Ne vom putea elibera de principiile pseudo-morale care ne insotesc confuze de doua sute de ani si care au provocat unele din cele mai dezgustatoare dintre pornirile umane ridicate la rang de inalte virtuti. Ne vom vedea atunci capabili de luxul de a da banilor adevarata lor valoare. Amorul pentru bani ca posesiune spre diferenta de amorul bani ca mijloc de a ajunge la scopurile propuse si concrete ale vietii va fi recunoscut ca atare, o obsesie respingatoare , un act semi-criminal, semi-patologic demn de a ajunge pe mana specialistilor in boli mintale".
..Sigur vor exista inca persoane nesatisfacute care vor continua orbeste cursa pentru imbogatire insa noi restul nu ne vom mai vedea obligati sa-i aplaudam sau sa-i sustinem.
Am dorit sa scriu aceasta nota prieteni nu doar ca sa spun ca aveti dreptate cand condamnati injustitia prin care este administrata acesta lume, nu doar pentru a va expune parerea sincera a unuia dintre cei mai mari economisti ai lumii care in 1929 prin masurile propuse - New Deal - a salvat Capitalismul ,ci mai ales pentru instinctul de superioritate mentionat de Keynes , dorinta noastra de a sacrifica ziua de maine , valorile concrete pentru dorinta de a atinge un tel declarativ fara sa ne intereseze in detaliu daca este posibil de atins sau nu. Cu siguranta ca exista o asemenea pornire ascunsa sub masca ipocriziei sociale insa din experienta proprie am constatat ca omul ca individ este manipulat si de cel putin doua satisfactii care ii domina capacitatea de a rationa.
1- Satisfactia Abuzului prin fiecare incearca sa-si impuna valorile proprii sau cele care il pun in avantaj,impunerea punctului de vedere personal(pentru care probabil organizam concursuri sau uneori in cazul grupurilor ajungem la razboi)
2- Satisfactia Oportunitatii pe care cred ca nu este nevoie sa o mai explic.
Asta face ca majoritatea sa ne miscam dupa mecanisme si mai ales scopuri care nu sunt ale noastre dar pe care oportunitatea (individuala) ne facem sa credem ca ne apartin.
Sunt doar cateva dintre ideile interesante cuprinse in cele 6-7 pagini ale unui scurt articol scris intr-un admirabil moment de sinceritate de economistul care a salvat capitalismul sau a reusit sa-i prelungeasca agonia pana astazi, idei pe care le regasim la aproape toti marii economisti ai lumii incepand cu Adam Smith precum si in scrierile primilor crestini ca Vasile cel Mare (330-379) unul din cei patru parinti fondatori ai crestinismului ortodox.